HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène) Vezi definitia »

NEUROGÉN, -Ă adj. generat de sistemul nervos. (< fr. neurogène) Vezi definitia »

HEXACLORBENZÉN s. m. Compus chimic obținut prin substituirea atomilor de hidrogen din benzen cu atomi de clor, întrebuințat la combaterea mălurii grâului. – Din fr. hexachlorobenzène. Vezi definitia »

SEPTOGÉN, -Ă adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacție. [Cf. gr. septein – a putrezi, gennan – a naște]. Vezi definitia »

POLIPIRÉN, -Ă adj. (despre fructe) cu mai mulți sâmburi. (< lat. polypyrenus) Vezi definitia »