slujitorésc, slujitoreáscă, adj. (înv.) 1. care aparține slujitorilor, servitorilor; privitor la slujitori, de slujitori. 2. soldățesc. 3. care aparține călărașilor și dorobanților, privitor la călărași și dorobanți. 4. care aparține subalternilor marilor dregători domnești de la curte. Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco) Vezi definitia »

strigoiésc adj. m. (reg.) care este specific strigoiului; de strigoi. Vezi definitia »

SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -esc. Vezi definitia »

ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, antimuncitorești, adj. Îndreptat împotriva muncitorilor. – Anti- + muncitoresc. Vezi definitia »