CUPÓN s. n. 1. parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadență. 2. parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept. 3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă. (< fr. coupon) Vezi definitia »

ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / < fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon]. Vezi definitia »

TANGÓN s.n. Drug de lemn, rezemat cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, care servește la legarea bărcilor aflate pe apă și pe care marinarii pot coborî în bărci. [< fr. tangon]. Vezi definitia »

ALOHTÓN, -Ă adj. (Despre o formație geologică) Care a suferit deplasări față de locul inițial de formare. [< fr. allochtone, cf. gr. allos – altul, chthon – pământ]. Vezi definitia »

TON¹ s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus) Vezi definitia »