PANDEMÓNIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat în infern, unde se presupunea că se adună demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (Fig.) Adunare de bandiți, de oameni răi, de scelerați. [Pron. -niu. / < fr. pandémonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon]. Vezi definitia »

fălnógiu (-gi), s. m. – (În Trans.) Primar. Mag. falnagy „om de vază dintr-un loc” (DAR). Termen administrativ (sec. XIX). Vezi definitia »

ECHINÓCȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe) Vezi definitia »

STIPÉNDIU, stipendii, s. n. (Înv.) Ajutor în bani acordat unui elev sau unui student sărac, bursă; p. gener. subvenție. – Din germ. Stipendium, lat. stipendium. Vezi definitia »

rachíu (rachíuri), s. n. – Vinars. – Var. Trans. rachie. Mr. arăchie, megl. răchiie. Tc. raki ‹ arab. araq (Roesler 601; Cihac, II, 302; Șeineanu, II, 298), cf. bg., sb. rakija, ngr. ραϰί, rus. raki, și direct din arab., fr. arak, it. arac(ca), sp. arac, engl. arrack. – Der. rachier, s. m. (producător de țuică, distilator); rachiereasă (var. rachieriță), s. f. (nevastă de rachier); rachigiu, s. m. (înv., producător de țuică), din tc. rakici; rachierie, s. f. (distilerie); rachiiță, s. f. (înv., bodegă). Vezi definitia »