marín (marínă), adj. – De mare. Fr. marin. – Der. marină, s. f., din fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marină; Arg., avort, făt avortat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinăresc, adj. (de marină, de marinar); marinărește, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau pește), din fr. marinade; submarin, s. n., după fr. sous-marin. Vezi definitia »

abietín s. n. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool. (< fr. abiétin) Vezi definitia »

ASTATIN (după fr. {i}; {s} gr. astatos „instabil”) s. n. Element chimic radioactiv din familia halogenilor (At.; nr. at. 85, m. at. 210). A fost descoperit pe cale artificială în 1940 de D.R. Corson, K.R. Mackenzie și E. Segrè. Liniile spectrale ale elementului au fost identificate (1939) în produsele de dezintegrare ale radonului de H. Hulubei. Vezi definitia »

CHAPLIN [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor și producător de film englez. Îndelungată activitate în cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic și în același timp tragic, simbol al omului simplu în luptă cu viața. Comedii cu substrat de polemică socială („Piciul”, „Goana după aur”, „Luminile orașului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”). Vezi definitia »

VETURÍN, veturini, s. m. (Italienism înv.) Birjar. – It. vetturino. Vezi definitia »