pruzgiúc s.n. (înv.) postav de Brusa. Vezi definitia »

CAUCIÚC s.n. 1. Substanță elastică și rezistentă, care se fabrică sintetic sau din sucul unor arbori tropicali originari din America de Sud. 2. Anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, ale trăsurilor, ale bicicletelor etc. [Pron. ca-u-ciuc, pl. -uri. / < fr. caoutchouc, cf. sud-americ. cahuchu]. Vezi definitia »

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko. Vezi definitia »

muștiuc, muștiucuri s. n. gură. Vezi definitia »

tulúc (-ci), s. m. – Vițel, juncan. – Var. tulucan. Mag. tulok (Tiktin). În Trans. Vezi definitia »