richítă (= răchită) s. f., pl. richite Vezi definitia »

BÍNTĂ s.f. (Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl. bitt, cf. fr. bitte < scand. biti – stâlp]. Vezi definitia »

tilíșcă (-ști), s. f. – Iarba-vrăjitoarei (Circaea luteniana). – Var. telișcă. Origine necunoscută. Explicația pornind de la sl. tĕlo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. tĕlĭste (Conev 48), bg. teleški „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă var. cu schimb. de suf. de la tilincă „fluier”, dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație, cf. trulișcă. Vezi definitia »

PĂLMÚȚĂ, pălmuțe, s. f. Diminutiv al lui palmă¹ (1); pălmiță. – Palmă + suf. -uță. Vezi definitia »

plevuínă s.f. (reg.) podul șopronului (pentru nutreț). Vezi definitia »