CISTICERCÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la animale și la om, cauzată de localizarea cisticercilor în organism. [< fr. cysticercose]. Vezi definitia »

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură. Vezi definitia »

muscă, muște s. f. 1. centru al unei ținte la tir. 2. (er.) vulvă, vagin. Vezi definitia »

círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin). Vezi definitia »

PUȘTIULÍCĂ, puștiulici, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui puști. – Puști + suf. -ulică. Vezi definitia »