PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection. Vezi definitia »

EXPANSIÚNE s.f. 1. Creștere a volumului unui gaz, al unui corp, al unui sistem fizico-chimic; dilatare, dilatație. 2. Extindere a dominației sau a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări. 3. (Fig.) Expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate. [Pron. -si-u-. / cf. fr. expansion, lat. expansio]. Vezi definitia »

TORSIÚNE s. f. 1. răsucire. ◊ (text.) indice care arată gradul de torsiune a unui semitort, exprimat prin numărul de răsucituri pe unitatea de lungime. 2. (mat.) calitatea caracteristică a curbelor (din spațiu). 3. scrântitură, luxație. (< fr. torsion, lat. torsio) Vezi definitia »

ATRIBUȚIÚNE s.f. v. atribuție. Vezi definitia »

EXEMPȚIÚNE s.f. (Jur.) Privilegiu care dispensează de o obligație, de o datorie etc. [Var. exempție s.f. / < lat. exemptio, fr. exemption]. Vezi definitia »