pleán (pleánuri), s. n. – (Înv.) Pradă de război. – Megl. plean. Sl. plĕnĭ (Tiktin), cf. bg. plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Der. plenic, adj. (Basar., prizonier); plenui, vb. (înv., a jefui). Vezi definitia »

volán (-nuri), s. n. – 1. Piesă circulară la direcția unui vehicul. – 2. Roată de acționare a mecanismului unei mașini. – 3. Fîșie de țesătură încrețită care se aplică pe îmbrăcămintea femeiască, perdele etc. Fr. volant. – Der. volant, adj., din fr. volant. Vezi definitia »

suptșpán, suptșpáni, s.m. (reg.) subprefect. Vezi definitia »

NORIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al triasicului de facies alpin. (< fr. norien) Vezi definitia »

MUZICOMÁN, -Ă s. m. f. meloman. (< fr. musicomane) Vezi definitia »