CONVENȚIONALÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este convențional; tendință de a se conforma regulilor general acceptate, fără o percepere proprie, a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee. 2. concepție filozofică pozitivistă potrivit căreia axiomele geometrice, legile și teoriile științifice ar fi simple convenții create în mod arbitrar de oamenii de știință. (< fr. conventionnalisme) Vezi definitia »

DANDÍSM s. n. Comportare de dandi, ținută de dandi. [Pr.: dendism] – Din fr. dandysme. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-criticisme. Vezi definitia »

IACOBINÍSM s.n. Doctrina iacobinilor. ♦ (p. ext.) Atitudine sau opinie democratică revoluționară radicală. [Var. jacobinism s.n. / cf. fr. jacobinisme]. Vezi definitia »

NATIVÍSM s.n. (Fil.) Denumire dată acelor sisteme care afirmă că omul se naște cu ideea de timp și spațiu. [< fr. nativisme]. Vezi definitia »