-MORFÍSM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are o anumită formă”. [< fr. -morphisme, it. -morfismo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »

ERMETÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor. (< fr. hermétisme) Vezi definitia »

NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme. Vezi definitia »

DODECAFONÍSM s. n. (Muz.) Tehnică de compoziție bazată pe folosirea tuturor celor douăsprezece sunete ale gamei cromatice, considerate ca având aceeași importanță și ducând la desființarea legăturilor tonale normale. – Din fr. dodécaphonisme. Vezi definitia »

MARGINALÍSM s. n. Teorie economică ce consideră valoarea de schimb a unui produs ca fiind determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. – Din fr. marginalisme. Vezi definitia »