scăuneán, scăunéni, s.m. (înv.) 1. membru al unui consiliu municipal, magistrat, consilier al unui scaun (unitate teritorial-administrativă veche). 2. locuitor al unui scaun; scăunaș. Vezi definitia »

INDO-IRANIÁN, -Ă adj. limbi ĕne = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. (< fr. indo-iranien) Vezi definitia »

GREGORIÁN adj. 1. (despre modificări liturgice) introdus de papa Grigore I, în sec. VII. ♦ cânt ~ = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa Grigore I; rit ~ = schimbări introduse în liturghie de papa Grigore I. 2. calendar ~ = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. (< fr. grégorien) Vezi definitia »

armeán (arméni), s. m. – Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus. – Var. arman. Ngr. ἀρμένιος (probabil cu diftongare analogică, așa ca în toate numele etnice, cf. oltean, muntean etc.). Nu pare posibilă der. directă din sl. armĕninŭ, pe care o propune DAR. – Der. arm(e)ancă, s. f.; armenesc, adj.; armenește, adv.; armenime, s. f. (totalitatea armenilor). Vezi definitia »

CÂRLÁN, cârlani, s. m. 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani. – Et. nec. Vezi definitia »