PARÁDĂ s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire]. Vezi definitia »

DONICÚȚĂ, donicuțe, s. f. (Rar) Donicioară. – Din don[iță] + suf. -ic-uță. Vezi definitia »

pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157). Vezi definitia »

CAPUCINÁDĂ s. f. 1. afectare a devoțiunii. 2. (fam.) predică, discurs moralizator. (< fr. capucinade) Vezi definitia »

cacauă (= cacao) s. f., g.-d. art. cacauei; pl. - Vezi definitia »