VÂNTOÁICĂ s. f. (În superstiții) Duh rău, care dezlănțuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică. Vezi definitia »

penicioáră, penicioáre, s.f. (reg.) podoabă pentru pălărie; floare pentru pălărie. Vezi definitia »

ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik]. Vezi definitia »

a trimite pe cineva la urmă expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mâna poliției. 2. a înjura pe cineva de mamă. Vezi definitia »

DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. (< fr. diaphyse) Vezi definitia »