ALIENÁRE, alienări, s. f. (Jur.) Acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun. [Pr.: -li-e-] Vezi definitia »

COMBINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina]. Vezi definitia »

DESCUAMÁRE s.f. Faptul de a se descuama; descuamație. ♦ Desprindere succesivă a stratelor superficiale ale unei roci sub acțiunea unor agenți geomorfologici; exfoliere. [Pron. -cua-. / < descuama]. Vezi definitia »

proclețíre s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare. Vezi definitia »

CAOLINIZÁRE s. f. transformare a feldspatului în caolin. (după fr., engl. kaolinisation) Vezi definitia »