MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziți externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen) Vezi definitia »

BITÚMEN s. n. Material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea, în condiții naturale, a cerii și a rășinii plantelor. – Germ. Bitumen (lat. lit. bitumen). Vezi definitia »

BELLINGSHAUSEN 1. Faddei Faddeevici B. (1778-1852), navigator și explorator polar rus. Amiral. A condus expediția antarctică rusă și a descoperit, împreună cu M.P. Lazarev, continentul Antarctica (1819-1821). 2. Mare în S Oc. Pacific, în apropierea coastelor Antarctidei, între Țara Graham și Țara Ellsworth, între 75 și 98º long. V și 70-72º lat. S, acoperită de cîmpuri de gheață și aisberguri; c. 487 mii km². Ad. max.: 4.115 m. Salinitate: 33,5‰. 3. Arh. coraligen nelocuit, în Oc. Pacific, în NV ins. Societății. Vezi definitia »

PIROGÉN, -Ă, pirogeni, -e, adj. 1. Care este produs de foc. 2. Care provoacă febră. – Din fr. pyrogène. Vezi definitia »

PSIHOGÉN, -Ă adj. 1. (despre factori de ordin psihic) susceptibil a perturba echilibrul mintal. 2. (despre boli, halucinații) care apare datorită influențelor psihicului. (< fr. psychogène) Vezi definitia »