ALEURÓNIC, aleuronice, adj. n. (În sintagma) Strat aleuronic = strat din celule bogate în proteine, care se găsește sub învelișul bobului de cereale. – Din fr. aleuronique. Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. Vezi definitia »

PÍRIC², -Ă adj. referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii. (< it. pirico) Vezi definitia »

ETIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etiologie. [Pron. -ti-o-. / < fr. étiologique]. Vezi definitia »

SINESTÉZIC, -Ă, sinestezici, -ce, adj. Referitor la sinestezie; cu caracter de sinestezie. – Din fr. synesthésique. Vezi definitia »