beát (beátă), adj. – Amețit, băut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt. Lat. bĭbĭtus (Pușcariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), cf. sp. beodo. Este inutilă ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleacă de la o formă ipotetică *bebetus › *bet; pe baza f. beată a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidentă, căci contrazice alternanța care cere ca m. de la înceată, bleagă, seacă să fie încet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului. Der. beție, s. f. (ebrietate); bețiu, adj. (îmbătător; bețiv); bețiv, adj. (care are viciul beției, alcoolic); bețit, adj. înv. (bețiv); bețivi, vb. (a se îmbăta; a chefui); bețivan, s. m. (augmentativ al lui bețiv); bețivănie, s. f. (beție); îmbăta, vb. (a se ameți cu băutură); îmbătător, adj. (amețitor); desbăta, vb. (a se trezi din beție). Bețiv provine de la bețiu, ca văduv de la *văduu (cf. și brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etc.); sînt prin urmare inutile încercările de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influențe a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru îmbăta se indică de obicei ca sursă directă un lat. *imbĭbĭtare, care nu pare necesar. Vezi definitia »

MASSMEDIATIZÁT, -Ă adj. adus la cunoștința publicului prin mass-media. (< mass-media + -iza) Vezi definitia »

RUBANÁT, -Ă adj. (despre lemn, marmură) care prezintă dungi cu reflexe de moar; moarat. ♦ structură ~ă = în care mineralele sunt dispuse după zone cu compoziții diferite, cu dungi înguste și alungite. (< fr. rubané) Vezi definitia »

AEROTRANSPORTÁT, -Ă adj. debarcat pe sol de un avion de transport; aeropurtat. (< fr. aérotransporté) Vezi definitia »

DECUSÁT, -Ă adj. (Despre frunzele opuse) La care perechile succesive sunt dispuse în cruce. [Cf. fr. décussé, cf. lat. decussatus – încrucișat]. Vezi definitia »