Definita cuvantului sonor
SONÓR, -Ă I. adj. 1. care produce sunete. ◊ care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. care propagă, amplifică sunetele. 3. (despre consoane) care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (despre filme) însoțit de vorbire și de muzică. II. s. n. partea sonoră a unui film. (< fr. sonore, lat. sonorus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu sonor
HEXAREACTÓR adj., s. n. (avion) propulsat de șase turboreactoare. (< fr. hexaréacteur) Vezi definitia »
PLANATÓR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafața unui obiect. – Plana2 + suf. -tor. Vezi definitia »
CONDENSATÓR s. n. 1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire. 2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică. (< fr. condensateur) Vezi definitia »
RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător. Vezi definitia »
SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. Parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. -tor. Vezi definitia »