súcă (-ci), s. f. – 1. Obicei rău, viciu. – 2. Supărare. Mag. szokás „obicei” (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 160). În Trans. – Der. sucaș, adj. (vicios, nărăvaș); sucui, vb. (Trans., rar, a se vicia). Vezi definitia »

PUPĂTÚRĂ, pupături, s. f. (Fam.) Sărutare, pupat. – Pupa + suf. -ătură. Vezi definitia »

la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz. Vezi definitia »

ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s. f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură. Vezi definitia »

EBÓȘĂ s.f. Trasarea liniilor generale, a formei unei opere de artă, a unui desen. Eboșa unei statui. Vezi definitia »