ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”. Vezi definitia »

MUCIÓRNIȚĂ s. f. Nămol rău mirositor care se găsește pe fundul lacurilor și al mlaștinilor, provenit din putrefacția plantelor acvatice plutitoare. – Et. nec. Vezi definitia »

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »

PALINGENÉZĂ s. f. Fenomen de formare a magmei prin topirea unor roci preexistente. – Din fr. palingénese. Vezi definitia »

MURĂTÚRĂ, murături, s. f. Legumă sau fruct fermentat, conservate în saramură sau în oțet. – Mura + suf. -ătură. Vezi definitia »