Definita cuvantului ieruncă
ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ieruncă
DROSOFÍLĂ s.f. Insectă dipteră, ale cărei larve trăiesc pe materii de fermentație. [< fr. drosophile, cf. gr. drosos – rouă, philos – iubitor]. Vezi definitia »
AVANCRÓNICĂ, avancronici, s. f. Cronică a unui spectacol înainte de a fi avut loc premiera. – Din fr. avant + chronique. Vezi definitia »
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură. Vezi definitia »
ECRAZÍTĂ s. f. exploziv brizant pe bază de acid picric. (< fr. écrasite) Vezi definitia »
NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus. Vezi definitia »