gorún (gorúni), s. m. – Varietate de stejar (Quercus pedunculata). – Var. goron. Sl. (bg., sb.) gorun (Weigand, BA, III, 97; Conev 48; Skok 68); cf. gîrniță. Este mai puțin probabilă der. din sl. grumŭ „desiș, tufiș” (Cihac, II, 125). – Der. goroniș, s. n. (pădure de stejari); goruniște, s. f. (pădure de stejari). Vezi definitia »

Un hibrid intre publicitate si jurnalism intalnit mai ales in reviste. Clientul plateste echipa editoriala sa scrie un articol ce ii prezinta produsul in stilul acelei reviste in speranta de a induce asupra acelui produs/serviciu valorile revistei Vezi definitia »

CEAÚN, ceaune, s. n. Vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. ♦ Conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas. [Pl. și: ceaunuri] – Din tăt. ca(h)un, ucr. ca(v)un. Vezi definitia »

CORDÚN s.n. v. cordon. Vezi definitia »

căpcăún (căpcăúni), s. m. – 1. Monstru pe care fantezia populară și-l imaginează cu cap de cîine, uneori cu patru ochi, cu ochii în ceafă, sau cu patru picioare, dar a cărui caracteristică principală este antropofagia. – 2. Poreclă pentru turci și tătari, păgîn. – 3. Canibal, om crud. – Var. cătcăun, capcîn(e), hapcîn. – Mr. capdicine. Traducere din ngr. ϰυνοϰέφαλος „cap de cîine”, cuvînt intrat în limbă prin literatura populară (Cartojan, Alexandria în literatura română, Bucarest, 1910, p. 95; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 357). Este vorba de legenda medievală care situa oamenii cu cap de cîine în regiunile de nord ale Rusiei (cf. de ex. Historia de Adam de Brema (1066) sau mapamondul lui Juan de la Cosa). Finalul -un indică un tratament expresiv, cf. gărgăun. După Cihac, II, 39; din pol. kapkan, kapkon „zdrențuros”, după Scriban, din lat. med. capcanus, v. tc. kapgan „căpetenie a avarilor”; după Pascu, Suf., 53, de la cap, cîine și un. Vezi definitia »