AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopsie. Vezi definitia »

TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. Vezi definitia »

KALIEMÍE s. f. prezența potasiului în sânge; potasemie. (< fr. kaliémie) Vezi definitia »

IZOPOLIMORFÍE s.f. Izopolimorfism. [Gen. -iei, var. isopolimorfie s.f. / < fr. isopolymorphie]. Vezi definitia »

OSCULÁȚIE s.f. (Mat.) Contact mai strâns decât contactul de tangență, între o curbă sau o suprafață cu altă curbă sau suprafață. [Gen. -iei. / < fr. osculation, cf. lat. osculatio – sărutare]. Vezi definitia »