CONTRAPILÁSTRU s. m. pilastru alipit altuia. (< fr. contre-pilastre) Vezi definitia »

MANOMÉTRU s. n. instrument folosit în manometrie; presiometru. (< fr. manomètre) Vezi definitia »

ACCELEROMÉTRU s.n. Aparat cu care se măsoară accelerațiile. [< fr. accéléromètre, cf. lat. acceleratio – accelerație, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum. Vezi definitia »

măcăleándru (măcăléndri), s. m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος „o specie de ciocîrlie”, care este puțin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold. Vezi definitia »