METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen. Vezi definitia »

STẤNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stấngen s. m.] – Din bg. stă(n)žen. Vezi definitia »

EPILEPTOGÉN, -Ă adj. Care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. [< fr. épileptogène]. Vezi definitia »

TRINITROBENZÉN s. n. substanță obținută prin nitrarea benzenului. (< fr. trinitrobenzene) Vezi definitia »

EDUCOGÉN, -Ă adj. Mediu educogen = mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului și la integrarea lui socială. [Cf. fr. éducogène]. Vezi definitia »