ANTÉNĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor. 2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități. 4. (fam.; pl.) sursă de informații. 5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central. (< fr. antenne, lat. antenna) Vezi definitia »

PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele. Vezi definitia »

METILCETÓNĂ s. f. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană. (< fr. méthylcétone) Vezi definitia »

POLIARTRÍTĂ s. f. inflamare a mai multor articulații. (< fr. polyarthrite) Vezi definitia »

demimondénă (-ne), s. f. – Prostituată care încearcă să-și păstreze o categorie socială. Fr. demi-mondaine, de la expresia creată de A. Dumas-fiul. Vezi definitia »