ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor]. Vezi definitia »

cujbit, -ă, cujbiți, -te adj. (int.) 1. furat. 2. bătut. Vezi definitia »

DEFICÍT s. n. diferență cu care cheltuielile întrec veniturile; pierdere, lipsă. (< fr. déficit) Vezi definitia »

înzâmbít, -ă, adj. (înv.) surâzător. Vezi definitia »

MORFOLÍT, -Ă, morfoliți, -te, adj. 1. (Despre vorbe) Îngăimat, nedeslușit. 2. (Despre obiecte) Terfelit, stricat. – V. morfoli. Vezi definitia »