REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). Vezi definitia »

INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza. Vezi definitia »

ANGLÍSTICĂ s. f. Studiul limbii, culturii și civilizației engleze. – Din engl. Anglistics. Vezi definitia »

POMICULTÚRĂ s.f. Ramură a agriculturii care se ocupă de cultura pomilor fructiferi. [< fr. pomiculture, lat. pomicultura]. Vezi definitia »

PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile]. Vezi definitia »