sprehuiétic, sprehuiétică, adj. (reg.) neastâmpărat; nebunatic; aiurit. Vezi definitia »

CITOPLÁSMIC, -Ă, citoplasmici, -ce, adj. De natura citoplasmei, al citoplasmei; citoplasmatic. – Din fr. cytoplasmique, engl. cytoplasmic. Vezi definitia »

FOTOXEROGRÁFIC, -Ă adj. referitor la tehnica de reproducere a documentelor prin xerox. (< foto¹- + xerografic) Vezi definitia »

MÉDICO-FARMACEÚTIC, -Ă, medico-farmaceutici, -ce, adj. Care are un caracter medical și farmaceutic, privitor la medicină și la farmacie, de medicină și de farmacie. – Medico- + farmaceutic. Vezi definitia »

dric (drícuri), s. n. – 1. Centru, punct central. – 2. Scheletul de sus al unui car. – 3. Car mortuar. Origine incertă. Pare a proveni din mag. derék „centru” (Tiktin; Scriban; Gáldi, Dict., 89), care ar fi cuvînt identic cu tc. direk, cf. direc. Cf. și sb. drek „încărcătura unei căruțe”. – Der. dricar, s. m. (funcționar de pompe funebre); dricar, s. n. (Banat, pătură), din mag. derekal; dricală, s. f. (Banat, plapumă), cuvînt identic cu cel anterior (cf. Gáldi, Dict., 125); îndrica, vb. refl. (a se așeza peste), pe care DAR îl derivă de la ridica, și Graur, BL, VI, 154, de la sensul 2, atribuindu-i accepția de „a pune, a așeza”. Vezi definitia »