țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare. Vezi definitia »

CUPIÚRĂ, cupiuri, s. f. Valoare monetară inscrisă pe o bancnotă; bancnota reprezentând acea valoare. [Pron.: cu-piu-ră] – Din fr. coupure. Vezi definitia »

VOALÉTĂ s. f. voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. (< fr. voilette) Vezi definitia »

CREATINÍNĂ s. f. Derivat al creatinei, care se găsește în sânge și în urină. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatinine. Vezi definitia »

STUFICULTÚRĂ s. f. cultivarea și exploatarea stufului. (< stuf + -cultură²) Vezi definitia »