EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius) Vezi definitia »

ARTICULÁR, -Ă, articulari, -e, adj. Privitor la articulațiile corpului, care se produce la articulațiile corpului. – Din fr. articulaire, lat. articularis. Vezi definitia »

INTRAVASCULÁR, -Ă adj. (Anat.) În (din) interiorul vaselor. [Cf. fr. intravasculaire]. Vezi definitia »

OREZÁR, orezari, s. m. Persoană care cultivă orez. – Orez + suf. -ar. Vezi definitia »

CORNÁR, cornari, s. m. (Înv.) Slujbaș care strângea cornăritul. – Corn¹ + suf. -ar. Vezi definitia »