DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iță. Vezi definitia »

SCLERÓTICĂ s. f. membrană albă, opacă, alcătuită din fibre tari și elastice, care formează înveliul exterior al globului ocular; albul ochiului. (< fr. sclérotique) Vezi definitia »

OCTÓDĂ s.f. Tub electronic cu opt electrozi. [< fr. octode, cf. gr. okto – opt + (electr)od]. Vezi definitia »

NEEUCLIDIÁNĂ adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Ne- + euclidian (după fr. non-eu-clidienne). Vezi definitia »

bleándă (blénde), s. f. – 1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele). Vezi definitia »