MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc și determină gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază]. Vezi definitia »

lipán (lipáni), s. m. – Pește asemănător cu somonul, Salmo thymalus. – Var. lipean. Sl., ceh. lipan, sb. lipen (Cihac, II, 172; Tiktin), cf. mag. lepény. Vezi definitia »

JUNCÁN, juncani, s. m. Junc mai mare (între trei și patru ani). Junc + suf. -an. Vezi definitia »

TETRACLORMETÁN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane. Vezi definitia »

GĂMÁN, gămani, s. m. (Pop.) Om foarte mâncăcios; mâncău. – Et. nec. Vezi definitia »