PALEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a neozoicului; numulitic. (< fr. paléogène) Vezi definitia »

BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezultă din țesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariția vieții pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrășământ agricol obținut din culturi de bacterii bogate în azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogène. Vezi definitia »

GÉRMEN s.m. 1. Sămânță sau corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauză, element care dă naștere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe]. Vezi definitia »

AGLUTINOGÉN s. m. substanță proteică din compoziția microbilor și a globulelor roșii care produce aglutinina. (< fr. agglutinogène) Vezi definitia »

CIANOGÉN s. n. cian. (< fr. cyanogène) Vezi definitia »