HETEROTAXÍE, heterotaxii, s. f. (Med.) Poziție anormală sau modificare a poziției unui organ anatomic. – Din fr. hétérotaxie. Vezi definitia »

MITOLOGÍE s.f. Totalitatea miturilor unei religii sau ale unui popor. ♦ Știință care cercetează originea și evoluția miturilor. [Gen. -iei, var. mitologhie s.f. / cf. fr. mythologie, it. mitologia, gr. mythologia < mythos – mit, logos – studiu]. Vezi definitia »

GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie. Vezi definitia »

OXITONÍE s.f. (Lingv.) Accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. [Gen. -iei. / cf. fr. oxytonisme]. Vezi definitia »

TEHNOFOBÍE s. f. Fobie față de tehnică. – Tehno[logie] + fobie. Vezi definitia »