JURISDÍCȚIE s. f. 1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită. 2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie. ♦ organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio) Vezi definitia »

TOMOMANÍE s. f. 1. tendință maladivă de a executa intervenții chirurgicale. 2. tendință patologică de a fi supus la intervenții chirurgicale. (< tomo- + -manie²) Vezi definitia »

FITOFIZIOLOGÍE s. f. știință care studiază principalele procese fiziologice din corpul plantelor; fiziologia plantelor. (< fr. phytophysiologie) Vezi definitia »

zăcășíe (pop.) s. f., art. zăcășía, g.-d. zăcășíi, art. zăcășíei Vezi definitia »

FUMĂRÁIE s. f. Fumărie. [Pr.: -ra-ie] – Fum + suf. -ăraie. Vezi definitia »