CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium) Vezi definitia »

SALEPCÍU s. m. v. salepgiu. Vezi definitia »

mutevelíu (-íi), s. m. – Administrator, intendent. Tc. (arab.) mütevelli (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

VALETUDINÁRIU s. n. infirmerie într-o casă romană mare. ◊ spital al unei tabere romane. (< lat. valetudinarium) Vezi definitia »

PRELIMINÁRIU, -IE adj. v. preliminar. Vezi definitia »