HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru]. Vezi definitia »

FADEOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, la lumină etc. [Pron. -de-o-. / < fr. fadéomètre]. Vezi definitia »

TERÉSTRU, -Ă adj. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. ◊ de natură materială. (< fr. terrestre, lat. terrestris) Vezi definitia »

DIAFONOMÉTRU s. n. aparat electric în diafonometrie. (< fr. diaphonomètre) Vezi definitia »

TERMOMANOMÉTRU s. n. instrument care indică simultan temperatura și presiunea. (< fr. thermomanomètre) Vezi definitia »