PALEOGEOFÍZIC, -Ă, paleogeofizici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geofizicii care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru în trecutul geologic. 2. Adj. Referitor la paleogeofizică (1). [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéophysique, engl. paleogeophysics. Vezi definitia »

GEOPOLÍTIC, -Ă adj. Referitor la geopolitică. [Cf. germ. geopolitisch]. Vezi definitia »

BOMBÁSTIC, -Ă, bombastici, -e, adj. (Despre vorbe, stil etc.) Umflat, emfatic. – Fr. bombastique. Vezi definitia »

CRÍTIC, -Ă adj. 1. De critică, privitor la critică. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care folosește critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ◊ (Fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă. // s.m. Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează și apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului și pentru a da artei o anumită orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico]. Vezi definitia »

PALEOFITOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la paleofitologie. [Cf. fr. paléophytologique]. Vezi definitia »