DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »

GIMNOZOFÍE s. f. doctrina gimnozofiștilor. (< fr. gymnosophie) Vezi definitia »

EXSANGVINOTRANSFÚZIE, exsangvinotransfuzii, s. f. (Med.) Înlocuire aproape totală a sângelui prin transfuzie. [Var.: exsanguinotransfúzie s. f.] – Din fr. exsanguino-transfusion. Vezi definitia »

známie (reg.) (-mi-e) s. f., art. známia (-mi-a), g.-d. art. známiei; pl. známii, art. známiile (-mi-i-) Vezi definitia »

DISFORÍE s.f. Tulburare a dispoziției caracterizată prin tristețe profundă și nemulțumire de sine. [< fr. dysphorie]. Vezi definitia »