brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.). Vezi definitia »

BRÍO s.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu brio = însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio]. Vezi definitia »

FÓLIO s. n. 1. foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. ◊ număr al unei pagini. 2. peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio) Vezi definitia »

STECHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „element”. [Pron. -chi-o-, var. stoechio-, stoichio-. / < fr. stoechio-, it. stechio-, cf. gr. stoicheion]. Vezi definitia »

TIO interj. (Pop.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee. Vezi definitia »