PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr. paléopathologie) Vezi definitia »

MANGANOMETRÍE s. f. (Chim.) Metodă de analiză volumetrică bazată pe acțiunea oxidantă a permanganatului de potasiu. – Din fr. manganométrie, germ. Manganometrie. Vezi definitia »

SILABÁȚIE, silabații, s. f. Descompunere a cuvintelor în silabe. – Din fr. syllabation. Vezi definitia »

LICANTROPÍE s.f. (Med.) Stare de nebunie în care bolnavul se imaginează a fi devenit lup. [Gen. -iei. / < fr. lycanthropie, cf. gr. lykos – lup, anthropos – om]. Vezi definitia »

HIPEROREXÍE s. f. bulimie. (< fr. hyperorexie) Vezi definitia »