OPERAȚIONALÍSM s.n. 1. Concepție filozofică potrivit căreia un concept științific trebuie înțeles ca o serie de operații. 2. Modalitate metodologică care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și teoriilor științifice; operaționism. [Pron. -ți-o-. / < it. operazionalismo, cf. fr. opérationnisme]. Vezi definitia »

REALÍSM s. n. Mișcare, curent, atitudine în creația sau teoria literară și artistică având ca principiu de bază reflectarea realității în datele ei esențiale, obiective, caracteristice. ♦ Nume generic pentru concepțiile filozofice care recunosc existența independentă a obiectului de subiect, precum și posibilitatea de a cunoaște obiectul. ◊ Realism critic = curent în filozofia contemporană, care recunoaște realitatea lumii materiale, dar interpune între subiect și obiect un al treilea element, de natură spirituală, denumit „dat” sau „esență”. Realism socialist = teorie estetică (opusă teoriilor artă pentru artă, formalismului, artei abstracte și nonfigurative etc.) potrivit căreia arta este o „formă a conștiinței sociale”. Realism naiv = termen prin care este desemnat, uneori, materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea proprie oricărui om, izvorâtă din practica vieții de toate zilele, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în aceasta. ♦ Curent în filozofia scolastică medievală care considera că noțiunile generale constituie realități de sine stătătoare și anterioare lucrurilor individuale. ♦ Atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme. Vezi definitia »

ANACRONÍSM, anacronisme, s. n. Eroare constând în fixarea unei întâmplări în alt timp decât cel adevărat; introducere în prezentarea unei epoci, a unor trăsături din altă epocă. ♦ Obicei sau opinie învechită. – Fr. anachronisme. Vezi definitia »

pollism si pluralism al proprietatii Vezi definitia »

MONOLITÍSM s. n. caracter monolitic. (< fr. monolithique) Vezi definitia »