hudub- Rădăcină expresivă care evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creație expresivă; nu este altceva decît o var. de la hodoronc, s. v. – Der. hudubîșt, interj. (exprimă ideea unei căderi de apă), cf. bîști, bîldîbîc; hudubă, s. f. (pasăre de pradă), probabil datorită scufundării ei comparate cu aruncatul în apă; hudubleaje, s. f. (pasăre de pradă); hududoi, s. n. (vale strîmtă, rîpă); hudubeie (var. hud(r)ubețe, ho(n)drobeie), s. f. pl. (obiecte, vechituri); odobaie (var. hodobaie, (h)udubaie), s. f. (rablă, mașină veche; casă mare dărăpănată; persoană care seamănă cu un cal; vechitură, lucru uzat), cuvînt în mod evident egal cu cel anterior (după Scriban, de la dubă); odobeală, s. f. (temniță, închisoare), cuvînt rar, folosit numai de Ispirescu (după Cihac, de la dubă; după Candrea, de la dubeală); huduroi, s. n. (pămînt necultivat). Vezi definitia »

CUB s.n. 1. corp geometric cu șase fețe pătrate, egale între ele. 2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) cub = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă. (< fr. cube, lat. cubus) Vezi definitia »

RADIOCLÚB, radiocluburi, s. n. Club al radioamatorilor. [Pr.: -di-o-] – Radio² + club. Vezi definitia »

CLUB s.n. 1. Cerc pe lângă o întreprindere, o instituție, un sindicat etc., unde se reunesc membrii săi în timpul liber pentru activități cultural-educative, pentru a face sport etc.; local unde funcționează un astfel de cerc. 2. Asociație (politică), cerc de persoane care se întrunesc regulat într-un anumit local; local care servește acestei asociații, acestui cerc. 3. (Mar.) Scondru pe care se înverghează marginea de întinsură la unele vele latine. V. greement. [< fr., engl. club]. Vezi definitia »

INCÚB s.m. (op. sucub) Demon masculin despre care se presupunea că chinuiește oamenii (mai ales femeile) în somn. [< fr. incube, cf. lat. incubus]. Vezi definitia »