CUNEIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme) Vezi definitia »

PUNCTIFÓRM, -Ă adj. 1. de forma și dimensiunile unui punct. 2. (fiz.; despre corpuri cu sarcină electrică, magnetică etc.) de dimensiuni neglijabile. 3. care acționează intermitent. (< fr. punctiforme) Vezi definitia »

FILIFÓRM, -Ă adj. 1. în formă de fir. 2. (biol.; despre organe) în formă de, cu aspect de fir sau filament. (< fr. filiforme) Vezi definitia »

țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt). Vezi definitia »

BACILIFÓRM, -Ă adj. în formă de bacil. (< fr. bacilliforme) Vezi definitia »