Definita cuvantului țărm
țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu țărm
CORM s. m. organism al plantelor superioare format din rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. corme, gr. kormos, trunchi) Vezi definitia »
-TERM2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „termic”, „căldură”, „(referitor la) temperatură”. [< fr. -therme, it. -termo, cf. gr. thermon]. Vezi definitia »
TUMORIFÓRM, -Ă adj. în formă de tumoare. (< tumori- + -form) Vezi definitia »
FLABELIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de evantai. II. s. n. (arhit.) ornament cu frunzele dispuse în evantai. (< fr. flabelliforme) Vezi definitia »
CRUCIFÓRM, -Ă adj. În formă de cruce. [< fr. cruciforme]. Vezi definitia »