pínten (pínteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreților. – 2. Formațiune cornoasă la piciorul cocoșului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește mirelui la nunțile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); pintenat (var. împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s. m. (nemțișor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34). Vezi definitia »

SERICIGÉN, -Ă adj. (despre glande ale unor viermi sau insecte) care secretă mătase. (< fr. séricigène) Vezi definitia »

FLUORFOSGÉN s.n. Substanță toxică sufocantă de luptă. [Pron. flu-or-. / < fr. fluorphosgène]. Vezi definitia »

MOLIMÉN s.n. (Med.) Totalitatea tulburărilor morbide care precedă o criză. [< fr., lat. molimen]. Vezi definitia »

CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus. Vezi definitia »