CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character. Vezi definitia »

DISPÉCER s. m. 1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc. 2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri. (< engl., fr. dispatcher) Vezi definitia »

LINK-TRAINER [LINC-TRÉINĂR] s. n. aparat folosit la antrenamentul piloților pentru zborul fără vizibilitate. (< engl. link-trainer) Vezi definitia »

CÁNCER s. n. 1. tumoare malignă care distruge țesuturile unor organe; neoplasm. 2. boală a plantelor produsă de unele ciuperci și bacterii parazite. 3. (fig.) flagel. 4. zodia Cŭlui = a patra dintre cele 1² zodii (2² iunie – 2² iulie); zodia Racului. (< fr., lat. cancer) Vezi definitia »

CONGÉNER, -Ă adj. De același gen sau de aceeași specie cu altă ființă. [< fr. congénère, cf. lat. congener < con – cu, genus – neam]. Vezi definitia »